Michael Jackson is my passion !
 
 
 
Michael Jackson is my passion !
 

  jurnal nicu_mjj  
Posted on January 21st, 2011 at 5:37 pm by admin

“Michael Jackson Live In Us!” (2)

Un binecunoscut personaj de serial tv avea o replica, replica ramas celebra: “Niciodata sa nu spui “niciodata”!“, ei bine aceasta replica fiind atat de valabila ori de cate ori credem ca toul este pe un fagas normal si ca nimic rau nu se mai poate intampla.

Dar sa revin la depanarea amintirilor legate de una dintre cele mai interesante experiente ale vietii mele, o experienta care desi ma solicitat la maxim mi-a oferit o satisfactie pe masura.
Dupa cum va spuneam, tocmai reusisem sa trimit macheta panoului lui Sorin pentru ca acesta sa o poata prezenta celor de la Primaria Capitalei. Aveam emotii mari, era pentru prima data cand ceva facut de mine urma sa fie studiat si aprobat de o institutie publica. Poate ca exageram, si poate ca lucrurile nu stateau tocmai asa, eu nu sunt obisnit cu asemenea lucruri si emotii. Eram foartre curios daca acestora le va placea si isi vor da acordul asupra machetei. Imi era frica si totodata ma gandeam cum as putea sa o modific si sa o reinterpretez.
Pe de alta parte eram frustrat deoarece pe cele doua adrese de e-mail urmau sa soseasca fotografii ale fanilor, fotografii pe care nu mai aveam cum sa le folosesc… si profit de acest moment pentru a-mi cere scuze tuturor celor care nu am reusit sa le folosesc fotografiile in panou, imi cer scuze, insa lururile au decurs cu totul si cu totul diferit de cum ma asteptam.
Pe ultima suta de metrii, hotarasem cu Sorin ca dezvelirea panoului sa decurga asemenea unui eveniment in toata regula, urmau sa fie prezenti acolo fanii Michael Jackson, multi dintre cei care trimisesera fotografii pentru panou, urma sa fie acolo ,multi din presa, care in setea lor de senzational de abia asteptau sa gaseasca ceva ce sa comeneze, urmau sa fie acolo curioasi care ar fi putut oricand sa critice toata munca noastra. Nu voiam sa se intample asa ceva, era in joc imaginea lui Michael, era in joc imaginea fanilor Michael Jackson, care fie vorba intre noi in ciuda tuturor disputelor si neintelegerilor dintre ei, in ciuda tuturor lucrurilor facute in ambitie eram totusi uniti, uniti de aceeasi pasiune pentru Michael Jackson, pasiune care la fiecare se manifesta in mod diferit.
Dupa cum spuneam, pe ultima suta de metrii, Sorin a reusit, inca o data, sa ma surprinda intr-un mod placut, facand rost de o firma de sonorizare care s-a oferit sa ne sponsorizeze cu o instalatie de sunet pengtru ca intreg evenimentul sa se desfasoare ca la carte.
Dar obstacolele nu au intarziat sa apara…

O prima problema a aparut cand cei de la sonorizare ne-au comunicat ca nu au un generator de curent electric necesar pentru instalatia lor de sonorizare… datorita faptului ca evenimentul urma sa se desfasoare intr-un loc unde nu exista o sursa de curent electric in apropiere, era impetuos necesar un astfel de generator electric, generator care nu parea sa apara la orizont. Zile bune ne-am intors pe toate partile mintea incercand sa facem rost de un asemenea obiect, insa nici un rezultat … intr-un final solutia salvatoare venind tot din partea lui Sorin care in cercul sau vast de cunoscuti a reusit sa ia cu imprumut un asemenea generator, insa cu o zi inainte de “marele eveniment”.
Ei bine, cu astea fiind spuse iata-ma in Bucuresti intr-o zi de joi, acasa la Gabi servind micul dejun. Era 24 iunie, cu o zi inaintea evenimentului atat de asteptat.
In dimineata respectiva impreuna cu Sorin si Gabi am mers sa luam cu imprumut generatorul atat de necesar, facand ultimele planuri pentru ziua de vineri (25 iunie).
Tin minte atat de bine aceasta zi deoarece a fost una dintre cele mai stresante din viata mea… o zi care mi-a testat limitele rabdarii.
Dupa o zi plina, am revenit acasa la Gabi pentru a ne odihnii putin inainte de a iesi putin in oras. Si pentru ca se anuntate cu surle si tarmbite venirea in Romania a “sosiei oficiale” a lui Michael Jackson, Earnest Valentino, care urma sa apara la emisiunea Happy Hour, am decis sa stam sa vedem cum se mai da in spectacol acest personaj mincinos si grotesc.
De cand a inceput emisiunea aratarea aceasts a reusit sa imi intinda nervii la maxim, a declarat atatea lucuri idioate si a facut un asemenea show grotesc incat orice urma de calmitate din mine avea sa dispara… cred ca am avut tensiuea ridicata la cote maxime, simteam cum imi pocnesc urechile de nervi.
In tot acel spectacol penibil si grotesc, imi suna telefonul. Era Sorin, foarte revoltat si nervos. Eu si asa surescitat la maxim din cauza acelui impostor penibil, am inceput sa ma descarc la telefon in urechile saracului baiat cu tot felul de apelative si cuvinte pe care nu le pot reproduce aici… la un moment dat Sorin a tipat la mine, “Nicu, taci putin si ma asculta! Avem o mare problema!”
Aceste cuvinte au reusit sa ma faca sa iau o pauza din debitul verbal pe care il aveam la telefon. Ce se intamplase de fapt: firma care urma sa realizeze si monteze panoul comemorativ, nu primise inca rama necesara montarii acestuia, rama care urma sa vina – dupa spusele lor – din Ungaria, fiind o comanda speciala. Se pare ca aparusera ceva probleme si aceasta nu putea ajunge la timp.
Nici nu va puteti inchipui cum am primit vestea, erau mai putin de 24 de ore pana la dezvelirea panoului si noi nu mai aveam rama pentru acesta. Am simtit ca cerul se prabuseste pe mine, ca totul s-a sfarsit, am crezut ca lumea s-a oprit in loc pentru o vreme… nu imi venea sa cred ce aud. Speram ca poate totusi visez si ca atunci cand ma voi trezi totul ar fi fost asa cum trebuia sa fie.
Ei bine nu era asa, nu aveam rama, trebuia gasita o solutie, trebuia gasita o solutie repede, nu mai era timp. Am inceput sa cautam solutii, sa ne gandim cum am putea realiza un schelet metalic pentru aceasta, unde sa gasim asa ceva, cum sa remediem situatia. Totul parea compromis… totul parea pierdut, atatea sperante,atata munca atatea emotii irosite intr-o clipa.
Nu voi face acum antologia acelor momente, insa clipele acelea au fost de o disperare fara margini, credeam ca este o situatie fara iesire.
Una peste alta, totul este bine cand se termina cu bine, a doua zi lucrurile s-au rezolvat usor usor si totul a decurs conform planului.

A doua zi dimineata dupa ce am mers cu Gabi sa cumparam materialul textil necesar acoperirii panoului, am plecat grabiti in parc pentru a ne intalni cu reprezentantii sponsorului pentru a monta panoul. Acestia gasisera, in cele din urma, o rama pe masura panoului si urmau sa o monteze cu cateva ore mai devreme decat planuisem noi. La urma urmei acest lucru nu ne deranja prea tare, atata timp cat panoul putea fi montat.
In jurul orei 13 ne-am intalnit cu reprezentantii firmei in parc si dupa ce a sosit Sorin cu toate autorizatiile am descarcat din masina scheletul metalic.
Aici s-a produs un alt episod tragico-comic. Datorita unei omisiuni de organizare, nu am cerut permisiunea intrarii in parc cu masina, astfel ca intreg scheletul metalic ar fi trebuit a fi carat cu mana de la intrarea in parc (Arcul de Triumf) si pana langa monumentul Michael Jackson de pe aleea cu acelasi nume. Si nu este de loc aproape.
Datorita unor oamnei cu suflet, care ne-au spus “Pentru Michael orice!”, am imprumutat de la terasa lor, aflata la intrarea in parc un carucior special de carat navetele cu bauturi racoritoare, cu care am carat intregul schelet al ramei panoului.

Dupa montarea acestuia si acoperirea cu materialul alb, am luat loc pe o banca in apropierea lui pentru a ne mai trage putin sufletul si totodata pentru a pazi panoul de eventualii curiosi care deja se stransesera acolo.
Stand linistiti si impacati cu noi, rasufland usurati ca in cele din urma panoul era montat, am vazut ca pe aleea Michael Jackson isi face aparitia o limuzina neagra care se indrepta usor spre locul unde ne aflam.
Cine o fi oare? Cum de limuzinei i s-a permis sa intre in parc si noua nu? Ce se intampla? Ne-am ridicat in picioare vazand ca aceasta se opreste in dreptul monumentului si panoului pentru a vedea despre ce este vorba.
Din limuzina au coborat prima data cativa barbati la costum, garzi de corp dupa cum se parea, care dupa ce au pregatit “terenul” facand loc “in multime” cu foarte mult zel (noi fiind maxim 6 persoane) a coborat acel personaj grotesc pe care il vazusem cu o seara inainte la televizor. Penibil, nu va puteti inchipui ce penibil moment… acesta venise sa vada monumentul cu pricina si sa isi faca “numarul de circ” si acolo, crezand probabil ca il vor vedea multi fani. Jucand un teatru de prost gust acesta a dat tarcoale monumentului, s-a facut extrem de interesat de mesajele lasate de fani pe monument, prefacandu-se ca citeste, a aprins o lumanare si apoi s-a intors catre panoul acoperit aratandu-si curiozitatea in privinta lui. In momentul in care a pus mana pe matrialul textil pentru a vedea ce ascunde acesta, Sorin i s-a adresat respectuos rugandu-l sa aiba rabdare pana la lansare si i-a spus in mare despre ce este vorba. Acesta “emotionat pana peste masura” a grait prin intermediul bodyguardului sau ca “din pacate” nu poate fi prezent la inaugurare deoarece se grabeste sa ajunga in Mamaia pentru a sustine un “concert extraordinar”.
Inchipuiti-va ce emotinat am putut fi cu totii in fata unui asemenea circ ieftin… penibil moment.
Dar sa depasim acest moment neplacut si sa ne indreptam spre momentul inaugurarii panoului.


Momentul inaugurarii portretului omagial “Michael Jackson Lives In Us!


Transmisiunea directa a celor de la Antena 1

Piedicile nu au incetat insa sa apara, la putin timp inaintea inaugurarii cerul a inceput sa planga, udandu-ne cu o ploaie fina de vara, destul de deranjanta.

Programata pentru ora 19.00, dezvelirea panoului a fost amanata pantru ora 19.15 la rugamintea echipei de la Observatorul Antenei 1, echipa care a dorit ca momentul sa fie transmis in direct in cadrul stirilor.
Se stransesera destul de multe persoane in ciuda ploii, persoane venite atat din Bucuresti cat si din alte orase ale tarii pentru acel moment, cu totii asteptau dezvelirea panoului si ardeau de nerabdare pentru a se gasi pe el.
Dupa un scurt discurs tinut de Sorin, panoul a fost dezvelit pe acordurile melodiei Mann In The Mirror, melodie care a dat intregului moment o incarcatura deosebita.
Nu va puteti inchipui ce a fost in inima mea in acele momente, ce traire am avut, dupa o perioada atat de incarcata si de stresanta, dupa atatea piedici reuseam in sfarsit sa ma bucur de rodul muncii noastre.
Nu cred ca exista cuvinte pe masura acelor sentimente, si nu cred ca as putea vreodata sa uit acele momente de fericire dusa la extrem. Mi se parea ireal ce se intampla, atatea lume venita acolo in ciuda ploii marunte si enervante, atata bucurie pe fetele lor, atatea cuvinte de lauda si atata energie pozitiva care plutea in aer. Un moment cu adevarat special.
Atat inainte de dezvelire cat si dupa aceasta am stat de vorba cu Simona Gherhe, cea care a transmis momentul dezvelirii in direct pentru Observatorul Antenei 1, multumindu-i pentru modul in care a reletat derularea evenimentelor nefaste petrecute cu un an inainte.
Nu o sa ma lungesc in a povesti acele momente plinde de incarcatura emotionala, o sa las cele cateva fotografii sa vorbeasca pentru mine, insa un lucru este cert… intotdeauna dupa furtuna iese soarele. Dupa o saptamana plina de piedici si situatii limita, iata ca umilul nostru tribut adus lui Michael era indeplinit, eram atat de fericit din aceasta cauza incat nu voi reusi vreodata sa gasesc suficente cuvinte pentru a le povestii.

Seara insa nu s-a incheiat, pentru ca dupa cateva ore a urmat evenimentul “Michael Jackson World Cry 2010“, eveniment la care au participat peste 1500 de persoane si care a fost cu totul si cu totul deosebit!
In cele trei zile cat panoul a fost expus in parc, am mers zilnic impreuna cu prietenii mei pentru al pazi; da, spun bine, “al pazi”, deoarece exista posibilitatea ca cineva pe timpul noptii sau zilei sa il vandalizeze sau sa fure rama acestuia, fiind din aluminiu.
Multumesc lui Dumnezeu ca acest lucru nu s-a intamplat, din contra, orele petrecute pentru a pazi panoul mi-au prilejuit cateva momente extraordinare.
Sambata si duminica cat timp am stat pe o banca vis-a-vis de panou am vazut zeci, poate sute de oamnei trecand si excalmand de uimire la vederea panoului, cu totii erau uimiti si cu totii erau incantati de initiativa , cu totii rosteau “Michael Jackson”. Fara sa stie ca noi cei de pe banca din fata panoului eram cei care muncisem atat de mult pentru el, acestia aduceau cuvinte de lauda la adresa noastra, iar acest lucru a fost fara doar si poate cea mai frumoasa multumire primita vreodata.
Acele momente de implinire au fost cu siguranta rasplata pentru acea saptamana de pomina prin care am trecut, saptamana din care am invatat multe.

Am invatat ca intotdeauna dupa furtuna iese soarele, ca pentru a reusi sa realizezi ceva trebuie sa muncesti pe branci si sa te lupti cu toata fiinta ta pentru acel lucru si ca niciodata, dar niciodata sa nu renunti la visul tau.
Multumesc Michael pentru aceste momente pe care cu siguranta nu le-as fi trait daca nu as fi fost atins de genialitatea ta. Multumesc Sorin, Dana, Gabi si tuturor celor care au trimis poze pentru ca acest panou sa poata fi realizat. Multumesc ADPM.ro pentru aceasta campanie, Primariei Capitalei, Castel Media Group– sponsorul evenimentului, Sprint Media Group – sonorizare si nu in ultimul rand tuturor fanilor Michael Jackson.

Cu siguranta aceasta experianta extraordinara ma motivat sa continui sa lupt, fiind o lectie de viata atat pentru mine ca si om dar si pentru fanul Michael Jackson care traieste in mine. Cu ajutorul lui Dumnezeu si sub influenta spirituala a lui Michael Jackson o sa incerc sa continui sa realizez si sa ma implic in astfel de eveninte!

 
| Comments Off