Michael Jackson is my passion !
 
 
 
Michael Jackson is my passion !
 

  jurnal nicu_mjj  
Posted on November 24th, 2010 at 9:09 pm by admin

This Is It(2)

     Da, “This Is It” este cu siguranta unul dintre cele mai importante momente din viata fanului nicu_mjj… un moment de cumpana pe care cu siguranta nu il va uita cu una cu doua.
      Din iulie si pana in octombrie timpul parca s-a incapatanat sa se miste cu incetinitorul, un lucru bun de altfel atunci cand nu astepti ceva cu atata nerabdare.
     Internetul a devenit unul din mijloacele cele mai facile pentru a te documenta, chiar daca uneori risti sa te pierzi in informatii si sa nu alegi tocmai informatia corecta. Interentul furniza in fiecare zi cate o picatura din oceanul “This Is It“, cate o fotografie, cateva imagini, cateva declaratii ale unor persoane implicate in proiect…cate putin din fiecare,  asemesi unor picaturi chinezesti, menite sa ma tortureze.
      Asteptam cu nerabdare sa ascult piesa despre care se vorbea cu atata patos, piesa”This Is It“, asteptam sa imi mai vad inca o data Regele in actiune.

     In data de 27 septembrie 2009 s-au pus in vanzare biletele pentru film, filmul urmand sa debuteze in cinematografe pe data de 28 octombrie. Ca de obicei dezavantajul de a fi provincial si-a  spus cuvantul. Mi-ar fi placut sa merg la ghiseul cinematografului si sa imi cumpar primul bilet, voiam sa traiesc senzatia asta, dupa atata asteptare, voiam sa stau la coada si sa traiesc acea atmosfera, voiam sa simt acei fluturi in stomac si acea senzatie de fericire cand vanzatorul de bilete mi-ar fi intins biletul. Asta e, provincia este provincie iar “binefacerile” capitalei (sau ale oricarui oras mare) sunt doar vise. In orasul meu nu mai exista niciun cinematograf functionabil si nici macar un mall in care sa se gaseasca unul. Bucurestiul era singura optiune, cu atat mai mult cu cat un astfel de film trebuia vazut in “gasca”, intr-o gasca de buni prieteni care sunt pe deasupra si fani Michael Jackson. Poate ca dorinta asta izvorea si din nesansa de a nu fi reusit sa merg la Londra in luna martie cand s-a dat drumu la vanzarea biletelor pentru concerte… as fi luat aceasta experienta ca si un substitut.

     Nu pot spune ca eram extrem de agitat din cauza asta, stiam ca prietenii mei din Bucuresti nu m-ar fi  lasat fata bilet. Dar ce spun eu bilet, bilete, pentru ca atunci cand vine vorba de Michael un concert nu este de ajuns, un film cu el de asemenea…
     Dupa ce am “negociat” cu Dana si restul trupei sa cumpere bilete pentru toata lumea am asteptat cuminte ziua de 27 septembrie, care daca nu ma insel a cazut intr-o de duminica. Convenisem de comun acord sa alegem ca si sala de cinematograf una din salile de cinema din Platza Rpmania Mall (Militari).
     Pentru ca toata noaptea nu dormisem (cu gandul la bilete), in acea dimineata de 27 septembrie mi-am propus sa stau cuminte in pat si sa astept un telefon din partea Danei care sa ma anunte ca a reusit sa ia biletele mult visate.
Imi amintesc ca undeva in jurul orei 9.30 dimineata ma sunat Sorin sa imi spuna ca au luat bilete pentru toata lumea, doar ca acestea nu erau toate in acelasi loc. Nu era asta o mare problema, eram pe randuri diferite, asta e. Ce ma intristat putin a fost faptul ca cumparasera biletele la a treia proiectie a filmului din ziua premierei, la proiectia de la ora 20.45. Eu imi dorisem sa fiu prezent la prima proiectie din Romania, care era la ora 13. Nu mai aveam rabdare pana la ora 20.45. Nu am comentat, m-am multumit si cu atat, doar vorba aia “calul de capatat nu se cauta la dinti”… “asta e” mi-am zis, “mergem de la ora 20.45″.
     Vorbind la telefon dupa cateva minute cu Dana, probabil ea a sesizat usoara tristete din glasul meu, referitoare la ora aleasa pentru a merge la film. Ma intrebat daca acest lucru ma deranjeaza suficent de mult si s-a oferit sa imi cumpere mie si lui Radu (pentru ca noi eram cei cu mofturi) bilete la prima proiectie, cea de la ora 13. Am spus ca nu e nevoie, insa am spus cu atata “patos” incat telefonul urma sa sune la cateva minute dupa aceea si Dana sa ma anunte ca vom merge si la premiera filmului, de la ora 13. Saraca, cumparase alte bilete pentru mine, Radu si ea la ora 13.
     Nu pot descrie in cuvinte ce bucurie am avut. Asemena unui copil care primeste o jucarie noua, devenisem si mai nerabdator ca si pana atunci, aveam bilete la film, si nu la orice film… avem bilete la premiera!
      Insa bucuria mea din acel moment urma sa fie mica, in comparatie cu bucuria pe care am trait-o pe 28 octombrie.

    La ora 1.45  – marti spre miercuri (27 -28 oct.) – ma urcam in tren cu destinatia Bucuresti. Eram extrem de nerabdator sa ajung pe scaunul cinematografului. Doar cateva ore ma mai desparteau de momentul mult asteptat.
      Ajuns la ora 7 dimineata in Bucuresti am fugit la rude pentru a “ma caza” si a o lasa pe mama in grija lor – o convinsesem sa vina cu mine la Bucuresti – iar la ora 11.30 eram imbracat, parfumat si nerabdator in fata mall-ului Platza Romania. Trebuia sa ma intalnesc cu Radu care venea de la Constanta.
     Aveam emotii, tremuram tot de bucurie si de abia asteptam sa intram la film. Radu sosise mai devreme decat anticipase si ma astepta la o masa in mall. Dupa cateva schimburi amicale de cuvinte, Radu se uita la mine si imi spune : “Am ceva de luat din masina, vi cu mine ?”. Neavand ce face altceva mai bun am fost de acord sa il insotesc pana in parcarea mall-ului pentru a-si lua acel “ceva” din masina.
     Ajungand langa masina lui, Radu ridica portbagajul masinii si imi intinde un plic A4 alb in care era ceva destul de greu. Incep sa rad si il intreb ironic : “Ce mai, mi-ai adus si un cadou ? Multumesc, dar nu trebuia !” si spunad astea am scos din plic continutul.

     Pret de cateva secunde nu am realizat ce este, apoi am crezut ca visez. L-am rugat sa ma lase sa urc in masina pentru a studia mai bine continutul plicului.
     Tineam in mana unul dintre biletle pentru seria de concerte programate de Michael la O2. Tineam in mana o farama din visul meu… Nu imi venea sa cred ca acea bucata de carton cu fotgrafie holografica urma sa fie pasaportul pentru taramul magiei. Ce coincidenta, sa primesc acel bilet exact in ziua in care urma sa intru “in spatele scenei”  si sa vad reptitiile pentru ce ar fi urmat sa fie cel mai gandios show facut vreodata. This Is It !
     Dupa nefericitul episod petrecut cu cateva luni inainte am decis sa pastrez doua din cele patru bilete cumparate pentru concertele de pe O2 Arena. Nu am visat nicio clipa ca soarta va face ca sa primesc primul bilet exact in ziua cand urma sa vad filmul “This Is It“… sa fi fost o simpla coincidenta ?

     Timpul a zburat mai repede decat m-as fi asteptat si iata-ma pe locul cu numarul 17 de pe randul J din sala nr.8 in Cinema Movieplex din Platza Romania. Era ora 12.50, si sala era aproape goala, ici colo cate un mic grup de persoane galagioase inarmate cu suc si floricele de porumb. Luminile se stingeau rand pe rand si reclamele anuntau ca momentul inceprii filmului se apropie.
     Nu stiu daca pot descrie exact sentimentul pe care l-am avut in timpul vizionarii filmului, emotii puternice, lacrimi, umire, fericire, un mare dor si multa multa magie… atat pot spune. Nu stiu daca am putut clipi atat de des cum o fac de obicei, imi era frica sa pierd fiecare minut din film, eram fascinat sa vad un asemenea Michael Jackson, mult peste asteptarile mele, am fost fascinat sa vad un asemenea show pregatit, asemenea idei si conceptii noi… eram uimit.
     Imi amintesc ca in momentul cand a inceput  piesa Mann In The Mirror, am izbucnit in plans… era deja prea mult. Si nu eram singurul care faceam asta. Desi in sala erau foarte putini oamnei, cu totii aveau ochii plini de lacrimi. Fusese magic. La finalul filmului oamenii erau in picoare aplaudand ! Extraordinar ! Desi genericul era pe sfarsite si luminile aprinse, nu voiam sa parasesc sala … se trminase.
     Eram bulversat de ce vazusem, parca fusese mult mai mult decat m-as fi asteptat, vazusem un Michael asa cum stiam eu, frumos, prfectionist si plin de dragoste, magic as putea spune.
    Recunosc ca am incercat sa imi ascund putin din emotii si sa imi continui ziua in compania prietenilor intr-un mod cat mai jovial.

      Dupa cum spuneam mai sus, in aceesi zi mai avema un bilet pentru reprezentatia de la ora 20.45. De data aceasta eram o gasca mai mare de prieteni – fani. Foaierul cinematografului era neincapator iar cozile la casele de bilete erau mari.
     Sala a fost plina pana la refuz, iar reactia de la finalul filmului pe masura. S-a aplaudat si scandat cateva minute numele lui Michael, iar oamenii erau cu adevarat fermecati de ceea ce vazusera.
     Mi-a placut sa vad in sala oameni de toate varstele, de la 4-5 ani la 60 -65 ani, poate si mai mult. Cu toti erau fermecati de vraja filmului, de magia si dragostea lui Michael Jackson care cobora din ecran in sala.
     Am realizat din nou ceea ce pierdusem, ma gandeam cum ar fi fost in sala O2 Arena inaintea concertului, cum ar fi fost dupa concert ? Cum as fi trait acele emotii si cum as fi reactionat cand l-as fi vazut pe Michael pe scena ?
Sunt intrebari fara raspuns.. nu voi sti niciodata raspunsul la aceste intrebari.
     Am ramas in Bucuresti pana duminica (1 noiembrie), mergand inca de dua ori in acest timp la “This Is It“, o data vineri (30 oct.) impreuna cu Sorin si Cristina, deoarece castigasem o invitatie dubla la un concurs online organizat de Utv si a doua oara sambata (31 oct.) din nou cu gasca.
     Pentru multi, probabil vizionarea unui film nu reprezinta un mare eveniment in viata, insa pentu mine vizionarea ACESTUI film a ramas in amintirea mea ca un moment deosebit, un moment incarcat de emotie si de trairi intense.
     “This Is It” ramane cu siguranta, asa cum am spus si la inceputul acestei povestiri, unul dintre cele mai importante momente din viata fanului nicu_mjj.

 

 
| Comments Off