Michael Jackson is my passion !
 
 
 
Michael Jackson is my passion !
 

  jurnal nicu_mjj  
Posted on November 23rd, 2010 at 9:58 pm by admin

This Is It (1)

     Poate ca cititorii acestui jurnal vor spune ca ma vait cam mult…sau poate ca vor spune ca exagerez… poate;  insa nu pot controla aceste trairi si nu stiu cum pot trai anumite momente din viata mea cu indiferenta… nu stiu.
     Pentru mine “This Is It” este sinonimul extazului si agoniei, este sinonimul unui vis neimplinit… este finalul unei perioade a vietii mele.
     Nu pot sa nu recunosc ca am tresarit si ca m-am bucurat foarte mult cand am aflat ca repetitiile pentru concertele programate la O2 vor face subiectul unui film documentar, insa in spatele aclei bucurii se ascunde o tristete fara margini.

     Si pentru ca nimic nu este intamplator in viata asta, ziua in care am aflat filmul cu repetitiile pentru concerte va fi lansat in octombrie 2009, a fost cu totul si cu totul speciala.
     In 22 iulie 2009 ma aflam impreuna cu Flory in Londra. La insistentele familiei si prietenilor am decis sa nu renunt la rezervarea biletelor de avion si cazare, si sa merg totusi la acolo.
     Initial am refuzat sa merg, consideram ca Londra mi-ar fi provocat amintiri dintre cele mai triste, Londra era orasul unde urma sa imi vad visul cu ochii, orasul unde aveam sa traiesc cea mai intensa experianta din viata mea, era orasul unde urma sa il vad pentru prima data pe Michael Jackson. Am refuzat categoric, am fost dispus sa renunt la biletele de avion (ar fi fost pentru a doua oara) si la cazare, nu ma simteam in stare sa merg acolo si sa dau piept cu ce urma sa ma astepte…imi era frica.
     Mama insa a insistat mult sa merg, sa incerc sa trec peste si sa merg totusi ; la fel si prietenii apropiati au insistat, insa eu nu ma simteam capabil sa fac asta. Intr-un final am luat decizia sa imi inving sentimentele negative si sa merg, ar fi fost pacat sa ratez vizitarea Londrei cu atat mai mult cu cat aveam totul pregatit.
     Din nefericire, Radu nu a putut sa mearga cu mine, astfel ca am decis sa ii propun lui Flory sa ma insoteasca. Ea a acceptat bucuroasa si iate-ne la Londra.

     Londra este un oras extraordinar, fascinant, cosmopolit, o “alta lume”, un oras care, mie cel putin, mi-a dat un sentiment de liniste, de libertate, de viata. Cu siguranta as fi pierdut foarte mult daca as fi renuntat la aceasta “excursie”.
     Nu o sa intru in detalii privind excursia mea la Londra, o sa ma opresc insa asupra zilei de 22 iulie, o zi cu totul speciala.
     Dupa cum va spuneam in capitolul anterior din acest jurnal, primul concert la care urma sa particip era in data de 22 iulie 2009. Reusisem sa imi cumpar bilet dupa mai multe peripetii.
     Cu o seara inainte am decis impreuna cu Flory ca pe 22 sa facem un tur al Londrei cu Big Bus-ul (acel autobuz traditional londozez). Astfel ca dimineta la prima ora (prima ora in Londra este undeva dupa ora 9 ) ne-am cumparat bilete pentru turul orasului de la un chiosc de difuzare a presei din Victoria Station. Turul avea inclus si intrarea la cateva obiective turistice din Londra : Madame Tussauds, London Eye si o mini croaziera pe Tamisa.

     Madame Tussauds gazduieste ce mai noua satatuie de ceara dedicata lui Michael Jackson, statuie pregatita special pentru seria de concerte pe care acesta urma sa le sustina incepand din vara lui 2009 in Londra.
     La ora 9.30 eram langa autobuzul care urma sa ne poarte intr-un minunat tur al orasului ; eram doar noi si soferul. Va dati seama cata nerabdare am putut avea in noi daca am “reusit” sa fim primii turisti din statie.
     Prima oprire a turului a fost, bineinteles Madame Tussauds, cum se putea altfel. Temuram tot, aveam asa de mari emotii incat nu mai vedeam nimic in jur, urma sa fiu langa cea mai noua statuie Michael Jackson, urma sa il vad pe “Michael” – chiar daca acesta era din ceara.
     Statuile Madame Tussauds sunt recunoscute in inreaga lume pentru acuratetea cu care redau originalul. Mai multe echipe de specialisti lucreaza cateva luni la o astfel de statuie pentru a reda cat mai exact caracteristicile fizice ale vedetei copiate. Stiam acest lucru, si de aceea eram atat de emotionat.
     Urma sa fiu langa una dintre cele mai reusite replici ale lui Michael,urma sa ii vad inaltinea reala, sa ii vad de aproape ochii, sa il vad in cel mai real mod posibil in care il puteam vedea. Stiam ca nu este decat o replica, o statuie lipsita de viata, insa nu puteam sa imi controlez emotiile. Cu atat mai mult cu cat eram in data de 22 iulie, ziua in care urma sa il fi vazut pe adevaratul Michael Jackson, ziua in care urma sa fiu pe arena O2 si sa traiesc o experienta de neuitat, ziua in care inima mea urma sa bata la unison cu alte 30 000 de inimi, ziua in care urma sa fiu fericit pe deplin.

     De cum am intrat in muzeu am inceput sa intreb in stanga si dreapta cum aung direct la statuia Michael Jackson, nu ma interesa nimic altceva, voiam un singur lucru, sa vad statuia Michael Jackson. Insa mi s-a explicat ca o data ajuns acolo nu o sa mai am posibilitatea sa ma reintorc si sa vad si restul exponatelor, si ca ar fi pacat sa le ratez. M-am conformat cu aceasta idee si am pornit la pas printre replicile de ceara a unora dintre cele mai stralucitoare vedete de la Hollywood. Statuile erau fascinate, extraordinar de bine lucrate, insa niciuna parca nu reusa sa ma incante atat de mult ca cea pe care urma sa o vad.
     Dupa ce am trecut printr-o serie de incaperi, care mai de care mai intersante si dupa ce am atins si m-am fotografiat cu toate vedetele de la Hollywod, iata-ma ajuns in sala unde era expusa stauia Michael Jackson.

     Desi in sala cu pricina erau expuse si alte vedete, Michael Jackson stralucea asemeni diamantului coroanei regale. Un ecran gigant, difuza cateva dintre videoclipurile sale, doi angajati ai muzeului imbracati in tinute stil MJ invitau la dans vizitatorii iar in lateralul statuii un perete intreg dedicat lui Michael : pe un ecran erau difuzate imagini din vizitele sale la celebrul muzeu al figurilor de ceara, mai multe fotografi ale acestuia din diferitele sesiuni de masuratori pentru realizarea statuilor Michael Jackson si nu in ultimul rand amprenta mainii sale stangi.
      Pentru un moment m-am oprit in loc, nu imi venea sa cred ca ma aflam atat de aproape de Michael, caci undeva in subconstientul meu acea statuie era un surogat pentru Michael. La inceput mi-a fost frica sa ma apropii, tremuram tot, credema ca visez, m-am apropiat de statuia de ceara fara insa sa ii pot privi fata. Am pus mana pe umarul ei stang, am zambit pentru a mi se face o fotografie dupa care am plecat in graba. Nu puteam sa imi controlez emotia, ma comportam ciudat. Asteptasem atat de mult acel moment iar cand eram in fata lui capitulam. M-am indepartat putin de statuie permitand si celorlaltor vizitatori aflati la coada sa se poata fotografia cu ea, si m-am asezat pe o bordura ce delimita un spatiu al expozitiei. Mi-am acoperit cu mainile fata si am dat drumu celor catorva lacrimi pe care le tinusem atat de bine sub control.
      Am stat asta pret de cateva minute fara sa ma gandesc la nimic, nu puteam sa ma gandesc la ceva anume, eram coplesit de emotii. Am tras aer in piept si m-am ridicat, trebuia sa trec peste acest moment.
       Trecand peste acel moment nefast, am inceput sa fotografiez statuia din toate unghiurile, am schimbat cateva cuvinte cu cei doi animatori ai muzeului, am probat haina “Billie Jean” a unuia din ei, am mai stat o data la coada pentru a ma mai fotogafia o data cu statuia si alte astfel de lucruri marunte pe care orice turist le face. Am incercat sa-mi controlez emotile si sa imi continui vizita in muzeu.

     Am parasit muzeul cu un sentiment de impacare sufleteasca, usurat si parca mai incezator si plin de viata. Un singur regret am acum legat de vizita la Madame Tussauds… nu am reusit sa imi fac curaj sa ma uit foarte atent la fata lui Michael, nu am studiat suficent de mult statuia asa cum credeam ca o voi face, nu am comparat nici inaltimea, nici ochii, nimic.
     In restul zilei, toate celelalte activitati au fost marcate de Michael Jackson, si nu exagerez spunand asta. La London Eye, la Buckingham Palace, pe Oxford Street si chiar si in holul hotelului unde am fost cazat am vazut multi fani Michael Jackson din diferite tari, cu tricouri care tradau acest lucru. Erau oamenii alaturi de care urma sa bata inima mea in seara acelei zile de 22 iulie 2009. Erau oamenii care asemeni mie aveau bilete pentru concertul vietii lor, oameni care asemenea mie isi ascundeau tristetea in spatele unor zambete amare. Atatia oamnei din tari diferite, vorbitori de limbi diferite, de rase diferite, cu totii calatorisem atatia kilometrii pentru a ne mai alina setea de Michael Jackson, pentru a ne mai domoli dorul si al comemora pe omul care ne-a atins atat de mult vietiile.
      Nu cred ca cele traite in ziua de 22 iulie 2009 la Londra au fost intamplatoare, nu cred asta ; sunt convins ca trebuiau sa se intample, cineva de acolo de sus a vrut sa traiesc asta, si-a dorit sa traiesc acele sentimente unice.
    22 iulie 2009, ziua in care urma sa il vad pentru prima oara in viata mea, in carne si oase, pe Michael Jackson! 
     A fost ziua in care am primit un sms de la Radu care ma anunta ca in luna octombrie vom avea bucuria sa vedem ultimele scantei de geniu ale lui Michael Jackson adunate intr-un film… “This Is It“.

 
| Comments Off